Iacob si ingerul

Iacob si ingerul

de Nichita Stanescu

A venit ingerul obosit si suparat.
M-a palmuit cu aripile pe fata
Peana lui era spranceana mea de-mparat
Batandu-ma de viata ma dezvata
Om rau ce sunt si plin de sange
Stateam izbit de aripi mari
Mi se parea ca azi ma plange
Cu umbre codrul secular
El ma lovea cu zbor invers
Spre punct ma trimitea in jos
Da-mi mie doamne acest vers
Si binecuvantat frumos
Dadea in mine ca si cum
Pe ruguri grecii cei antici
Vorbirea lor de vant de fum
Tu doamne o mananci
Ia ingerul de peste mine
Si trage-mi din secunda mea
Garla de sange din vechime
Osoasa si cea fara de carne stea.




Iacob si ingerul


Aceasta pagina a fost accesata de 948 ori.
{literal} {/literal}