Iacob si ingerul

Iacob si ingerul

de Nichita Stanescu

A venit ingerul obosit si suparat
m-a palmuit cu aripile pe fata
Peana lui era sprinceana mea de-mparat
batindu-ma de viata ma dezvata
om rau ce sunt si plin de singe
stateam batut de aripi mari
mai se parea ca azi ma plinge
cu umbre codrii seculari
El ma batea cu zbor invers
spre punct ma trimitea in jos
Da-mi mie Doamne acest vers
si binecuvintat frumos
dadea in mine ca si cum
pe ruguri grecii cei antici
vorbirea lor de vint si fum
Tu Doamne o maninci
la ingerul de peste mine
si trage-mi din secunda mea
girla de singe din vechime
osoasa si cea fara de carne stea.




Iacob si ingerul


Aceasta pagina a fost accesata de 826 ori.
{literal} {/literal}