Impotriva marii
de Nichita Stanescu
I
Cerc tu, idee
a mediocritatii,
calota sferica, tu,
burghezie a sferei,
cerc - burg
cercburg
sin de apa umflata de pesti
cercburg, nelinistit
de superficialitatea unor valuri
marunte ele insele,
meschin tu insuti.
II
Orice, numai inecat nu.
Viata nu s-a nascut din apa.
Noi nu suntem urmasii pestilor,
pentru ca pesti nu exista.
Exista numai ceea ce traieste deasupra,
numai cel care poate sa vada direct soarele.
Aer, aer
aerburg,
deasupra ta exist.
Tu esti in afara,
tu esti suav,
dar eu sunt si in afara ta.
III
Triunghi, patrat,
voi sunteti forme ale libertatii de gindire,
cercul, calota, cerburg cel cu fiinte
care merg cu picioarele pe cer
si cu fruntea in namolul miezului,
cerburg, oras pe dos,
oras nefrumos
oras limitat
sclav fara aripi
lant fara verigi
sare, sare
fara cristale.
IV
Si numai daca pling
mi s-ar uda fata,
dar si aceea ar fi o lacrima limitata.
Tristetea e o limita.
V
Ar avea un invelis de platina
care nu se clatina,
sub el ar avea un invelis de plumb
niciodata sferic, totdeauna strimb,
sub el ar fi un invelis de mercur
risipit de jur-imprejur
si in centru, o casa
unde o mireasa
gateste de mincare
animale de sare,
pentru barbatul care nu se mai intoarce,
pentru copiii care au plecat. si in pintecul ei, ace si ace si-n maduva acului, un fir innodat.
VI
Animale din interior, fara lumina
aproape toate la fel,
lungi,
animale in burta de animale
strat de apa gros, fara lunete
fara fereastra, fara usa
cerburg
lipsa de suflet
pentru ca sufletul nu locuieste in trup,
pentru ca sufletul
e cu totul altceva.
VII
Culori care nu sunt pentru vazut,
sunete nu pentru auzit.
A muri intr-o cutie sferica,
desperare, o, limita,
egoism si banca a cosmosului
in care a fost depusa nu limita
ci limitarea.
Si astfel, vesnicii
pentru ca nimeni nu vrea sa se sparga,
pentru ca nimeni nu are de ce sa se sparga.
VIII
Alge bolnave,
fluturi marini ai mirosului,
Cerc de jur-imprejur,
si numai cerc si numai cerc.
Macar de-ar fi ochi,
dar ochiul, el insusi meschin,
e sfarimat prin pupila
spre inainte.
Mare fara pupile,
oarba,
in sine,
apasindu-se in sine
macinind in sine existente
fara puterea exploziei.
IX
Scirba de a te ineca,
scirba de a intra in limitare,
conserva de timp, rusinoasa,
mat al zeului bolnav
pintec voindu-se glob
piele acoperind piele,
acoperind pielea care acopera piele,
care acopera piele
si niciodata dedesubt - carne
si niciodata dedesubt - os.
X
Daca n-ar fi marile, daca n-ar fi oceanele,
daca n-ar fi decit cimpie si riuri si cimpie,
si dantura muntilor.
O, nici cimpurile si nici riurile - limbile noastre,
si nici muntii, dintii nostri
n-ar fi altceva
decit maxilarul unui zeu racnind.
O, ideea meschina de sfera
n-ar exista decit pentru invinsi, -
monotonia si pericolul
de a locui pe o sfera
ar fi numai o poveste
de speriat nenascutii
Aerburg,
Terburg,
Focburg,
forturi si clesti,
pentru indreptat orizontul curb,
idei ale orizontului drept.
Voi l-ati nascut pe „a fi".
Voi l-ati nascut pe „a nu fi".
Pamintul, aerul, focul, da!
Apa, nu!
Pamintul, aerul, focul, da!
Apa nu!
Impotriva marii
Aceasta pagina a fost accesata de 2137 ori.
