Inghetate riuri

Inghetate riuri

de Nichita Stanescu

Ma string din ce in ce mai tare
cu pietre si cu trunchiuri de copaci,
cu dealuri negre, privitoare
din mari ciorchini de ochi stind pe araci.
Si-mi las, mai jos, sa-mi fie bolta inclinata,
si pina la genunchi, pamintul,
ca pe o cizma nemiscata
ma pomenesc mereu tragindu-l
si peste inima-mi pun coaste reci
de riuri inghetate, si invit
lupii sa treaca peste ele-ntregi,
netematori c-au sa se-nece-n mit.




Inghetate riuri


Aceasta pagina a fost accesata de 740 ori.
{literal} {/literal}