Joc intrerupt
de Nichita Stanescu
Stadion gol, banci strimbe de acra lumina, invelite-n ploaie.
Un fotbalist pare viu, stind intins pe alee
Dintr-o mineca a tricoului,
un sir de melci aluneca-n iarba cenusie.
O roata cu minere
pluteste-nclinata peste virfuri frunzoase
Un alt fotbalist pare viu,
incolacit in jurul unei mingi
ca inelul unui
Saturn
Dar, cine sa izbeasca-n minge,
s-o ridice cu inel cu tot, deasupra ploii?
Va trebui sa aducem galeti cu var si mult,
foarte mult praf de creta
Dar pina atunci se innopteaza,
sala de dusuri s-a ridicat la cer.
Echipa adversa nu se mai vede
O singura gheata, aproape noua,
cu crampoanele-n sus:
s-ar putea bea din ea, cite ceva,
dar gurile cu dinti albi, insetate,
nu se mai vad din pricina
intunericului.
Joc intrerupt
Aceasta pagina a fost accesata de 1707 ori.
