La lemne
de Nichita Stanescu
Iarna a prins in suflete altoi.
Ne e frig; si padurile cad peste noi!
Iata pe dricul saniei abia incap
sase- sapte coceni, cap la cap
Dar de-ar veni geruruile cu grijania
ne-am ars peste vetre gardul si sania.
Ne e frig; si padurile cad peste noi!
Colonelul racneste sa dam inapoi.
Cum sa- ti mai tragi mana de pe secure
cand ea e flamanda de lemn, de padure?
Ne e frig, dar el racneste sa ne intoarcem acasa.
Colonelului ce-i pasa ?
...Inima a manjit cu rosu ghetusca...
Mai a dracului e furca decat pusca.
La lemne
Aceasta pagina a fost accesata de 1914 ori.
