La lemne

La lemne

de Nichita Stanescu

Iarna a prins in suflete altoi.
Ne e frig; si padurile cad peste noi!

Iata pe dricul saniei abia incap
sase- sapte coceni, cap la cap

Dar de-ar veni geruruile cu grijania
ne-am ars peste vetre gardul si sania.

Ne e frig; si padurile cad peste noi!

Colonelul racneste sa dam inapoi.

Cum sa- ti mai tragi mana de pe secure
cand ea e flamanda de lemn, de padure?

Ne e frig, dar el racneste sa ne intoarcem acasa.
Colonelului ce-i pasa ?

...Inima a manjit cu rosu ghetusca...
Mai a dracului e furca decat pusca.




La lemne


Aceasta pagina a fost accesata de 739 ori.
{literal} {/literal}