Lasare
de Nichita Stanescu
Las sa plece damful cel al respirarii
si scuipatul clipei si ding-dangul orei
intocmit sa-mi sape fiecare
gaura de somn plutindei, aurorei
Poate ca se mai si dezaxeaza
sfera asta imputita, viermuita,
care inlauntrul sau se innopteaza
cu reci pasari, da, iubita!...
Sa impingem sfera, sa impingem
tot de sus in jos preaalbul
fulg al inimii pe care-l ningem
in cascatul bot ce-l tine calul
Deci, iha, iha, ei sunt
insetati si fara verde
cal cu om pe el, pamant,
cu pamant cu tot se pierde.
Lasare
Aceasta pagina a fost accesata de 1784 ori.
