Logodna

Logodna

de Nichita Stanescu

Nu mai avea curaj sa se intoarca acasa.
I se infrumusetase de singuratate muierea
Ii devenise mireasa.
Un fluture cu doua aripi tinea ea
Pe urechea ci stanga,
Incercandu-se si neputand sa planga,
A levantica mirosea duhul,
A toate pasarile zburatoare, vazduhul!
Ea sta intinsa si alba,
Pe deget ii stralucea ca o cometa
Cazatoarea verigheta.




Logodna


Aceasta pagina a fost accesata de 732 ori.
{literal} {/literal}