Luna batand

Luna batand

de Nichita Stanescu

Luna batand, inainteaza, pe cerul gurii
Ajunge la dinti in curand
Si-un zgomot de smalturi se-aude,
prelungi cuvinte
cu sapte capete,
eliberand

Treptat ajunge la buze :
nu se mai aude nimic, in tacere
numai darele dintilor mei inaintand
se stravad, rand pe rand.

Ea pluteste un timp prin aer, si-o pasare
isi lipeste o aripa de ea, se aude zbatand,
apoi nu se mai aude nimic. Desigur
de luna i s-a lipit si cealalta aripa. Sunand,

dintii mei au ajuns, si-acum sclipesc pe cer
Sus tot mai sus, Excelsior! M-aud strigand.
Te vei lasa muscat de ei, in curand
sa-i faci lunii sa treaca, triumfator.

Sus, tot mai sus, Excelsior!





Luna batand


Aceasta pagina a fost accesata de 695 ori.
{literal} {/literal}