Lupta lui Iacob cu Ingerul

Lupta lui Iacob cu Ingerul

de Nichita Stanescu

I

Ceea ce este mai departe de mine, fiind mai aproape de mine, „tu" se numeste.
Iata, m-am trezit zbatindu-ma.
Se zbatea in mine „tu"
„tu", pleoapa, te zbateai,
tu, mina,
tu, piciorule, te zbateai
si desi stam intins, alergam
de jur-imprejurul numelui meu.
Numai numelui meu nu-i spun „tu";
in rest insusi sufletul meu este „tu", tu, suflete.

II

„Ai ris."
Eu am tagaduit si am zis: „N-am ris".
Caci mi-a fost frica.
Dar el a zis: „Ba da, ai ris".
intr-adevar, numele,
sprijinindu-se
ca intr-un toiag
de trupul meu,
s-a azvirlit impotriva lui,
cel fara nume
cel care este numai trup,
impotriva lui „tu",

trupul tuturor numelor, impotriva lui „tu", tatal tuturor numelor.
Dar el
cind se revarsau zorii
nu s-a mai gindit la mine.
M-a uitat.
-

III

„Schimba-ti numele", mi-a zis
si i-am raspuns: „Eu sunt numele meu".
„Schimba-ti numele", mi-a zis
si i-am raspuns:
„Tu vrei sa fiu altul,
tu vrei sa nu mai fiu,
tu vrei sa mor
si sa nu mai fiu.
Cum o sa-mi schimb numele?"

IV

El mi-a spus:
„Tu te-ai nascut pe genunchii mei.
Eu te stiu de cind te-ai nascut.
Nu-ti fie frica de moarte,
adu-ti aminte de cum erai
inainte de a te naste.
Asa vei fi si dupa ce vei muri.
Schimba-ti numele."

V

„Ai plins".
Eu am tagaduit si am zis: „N-am plins".
Caci mi-a fost frica.
Dar el a zis:
„Ba da, ai plins"
si nu se mai gindi la mine.
M-a uitat.

VI

Eu sunt numai numele meu.
Restul e „tu", i-am zis.
El nu m-a auzit, caci el se gindea in alta parte.
De ce o fi spus atunci:
„Te-ai luptat cu insusi cuvintul
si l-ai invins!"
Sa fi fost el insusi cuvintul?
Numele sa fie insusi cuvintul?
El care este numai „tu",
tu si tu si tu si tu, cel care-mi inconjoara numele?




Lupta lui Iacob cu Ingerul


Aceasta pagina a fost accesata de 1011 ori.
{literal} {/literal}