Ma invelesc de frig intr-o speranta

Ma invelesc de frig intr-o speranta

de Nichita Stanescu

Ma invelesc de frig intr-o speranta
cum se-nveleste soba nou zidita
in reliefuri de faianta
cu focul pururi logodita

Nu pune mana peste mine daca-i vara
caci n-ai sa intelegi nimic
stimata doamna-domnisoara
din frig.

Ci vino cand nu merge nimeni,
cand nu avem picioare, vino,
dar mai ales cand voi fi orb,
lumino.




Ma invelesc de frig intr-o speranta


Aceasta pagina a fost accesata de 1002 ori.
{literal} {/literal}