Ma las in continuare
de Nichita Stanescu
Ma las in continuare de mine insumi plins
ca-n vremea cind puneam un ochi albastru
la idee, si pe deasupra o sprinceana ca
sa-l tina strins si-ntors din ce e numai catre ce e.
Si eu m-as fi dorit un om frumos,
subtire si patrat la falca,
peste stafii victorios
sau cel mai intelept din arca.
De coada as fi tras in sus
cometa adormind in patu-mi,
batut in cuie m-as fi pus
pe cruci de-a lungu-mi si de-a latu-mi.
Dar mi-a fost dat pe linga os sa am
si nervi si chef de viata, si eu am vrut sa
fiu frumos asa cum legea ne invata.
Dar, o, am fost asa cum sunt,
cum este osul repetat, din caramizi,
un zid urcind, haina de lucru si purtat,
pe care nu pot s-o sfisiu, mai neavind un brat,
o gura, atita timp cit am sa fiu cu insumi,
insumi de-o masura.
Ma las in continuare
Aceasta pagina a fost accesata de 1688 ori.
