Marele canion
de Nichita Stanescu
Venea surparea.
Ea se deschidea deodata, cind era cel mai putin asteptata, cind tocmai te gindeai la altceva, cind tocmai
se-nsera si te aflai departe de insasi coasta ta.
Se deschidea deodata, dar nu-n pamint si nici mai inaintea pasului, cind il ridici.
Ea, oblica-ntr-o parte, inspre un umar, brusc cascata ca o gura de luptator etrusc
Si nu striga, ci absorbea, cu sunet invers ramas in loc de dinti, intregul trup al tau care traia, muscindu-ti-l si cu o parte din parinti.
Marele canion
Aceasta pagina a fost accesata de 1725 ori.
