Meditatie de seara

Meditatie de seara

de Nichita Stanescu

Vintul a-nceput deodata si copacii au ramas suspendati.
M-am oprit.
Si-mi deschei camasa, privind cerul noptii, cu gestul soldatului grec dupa
Salamina.
Daca-as face un salt, as pluti in aer.
Lmi plimb numai privirea pe cerul noptii
Cindva voi sti mai mult despre el.
Sirul de barbati care vor purta numele meu se termina undeva, dincolo de stele, intind mina si ating trunchiul copacului.
Ne suridem asa, ca si cum ne-am spune unul altuia ca-ntr-adevar traim si nu vom muri definitiv, niciodata.




Meditatie de seara


Aceasta pagina a fost accesata de 790 ori.
{literal} {/literal}