Melancolie atavica

Melancolie atavica

de Nichita Stanescu

Foarte multi, cu diverse intamplari
Toti locuind sub podea
Amestecati intre ei, dusmanindu-se
de moarte,
mai murind cite unul de batrinete
sau pur si simplu
sinucigindu-se.
Cite unul din cind in cind,
isi inchiria cite o intimplare.
Eu insumi am locuit intr-o intimplare
de acest fel, dar dupa aceea
mi-am luat cimpii.
Ei erau foarte multi.
Din cind in cind, la locul comun unde mureau lasau
cite un schelet, cu mult mai frumos decit as fi putut banui.

Eu am urcat acum.
Am ajuns
uneori sa gindesc chiar la nivelul lunii.
Si totusi mi se face dor, un dor de nu mai pot
sa m-azvirl pe horn, si sa ies prin camin,
si-ntins pe podele sa stau ore-n sir
cu urechea lipita de scinduri.




Melancolie atavica


Aceasta pagina a fost accesata de 923 ori.
{literal} {/literal}