Mi-amintesc cu uimire

Mi-amintesc cu uimire

de Nichita Stanescu

M.i-amintesc cu uimire si-acum de timpul in
care aveam o gindire invalmasita, de fum,
in care-amintirile si dorintele si iubirile se fringeau,

si-asteptam sa adorm, sa m-azvirlu in somn,
ca un pescuitor de perle, caruia marea suvite de singe ii smulge din nari.

Eram pe-atunci legat de obiecte cu invizibile liane,
si atirnat de ele-n leganare, din ora ma saltam in ora,
cum dintr-un arbore intr-altul al junglei de odinioara
Tarzan se arunca urlind, cu talpa-n aer fluturata,

fara s-atinga niciodata linistea fecundului pamint.




Mi-amintesc cu uimire


Aceasta pagina a fost accesata de 1067 ori.
{literal} {/literal}