Miezul noptii
de Nichita Stanescu
Mersul tau tulburator
ca o amintire a adevarului
se desparte de mine
in aceasta mare piata pustie;
numai eu si miezul noptii
batem din inima, un timp,
si, dupa aceea, raman singur.
Ce tacere, cata liniste...
Se-aud
cum cad ouale copiilor
care devin baieti,
ca o indepartata si mirifica
ploaie de meteoriti.
In noaptea asta
se sfarseste copilaria impartindu-se
in baieti si fete.
In noaptea asta
se sfarseste tineretea mea, impartindu-se
in dragoste si speranta.
Miezul noptii
Aceasta pagina a fost accesata de 2008 ori.
