Mim
de Nichita Stanescu
Prea repede se schimba ceea ce numim
stari de spirit,
e ca si cum acelasi mim
intr-o cazarma ar adormi mereu
in sirul nesfirsit de paturi suprapuse din
launtrul meu.
Mim obosit, cu gura pe o piatra rece,
vaporizindu-se din patul cel de jos,
ca-n patul cel deasupra sa se-nchege mai trist si mai frumos
Mim fara limita precisa nedespartind
un adevar de o minciuna, lasindu-le
sa doarma gituite si pe aceeasi perna, impreuna.
Alunecind spre rece, din caldura,
si iarasi catre fierbinteala
pe patul cel de sus, numarul zece
din aurora boreala.
Blestem, oricind sa poti sa-ncepi de la-nceput,
viata ta de nenascut.
Mim
Aceasta pagina a fost accesata de 2430 ori.
