Moartea fertila

Moartea fertila

de Nichita Stanescu

Nu se mai fixeaza nimic
deasupra, si dincolo de deasupra grupuri
de stele pregatesc un rasarit antic
de soare si de duhuri.
Se scriu inceputuri de litere,
dar apoi se sterg pe un cer luminat cu flambe libere si fara de innoptat.

in oras e lumina de zi,
ies din paturi cei care au apucat sa se culce.
Casandro, tu, vino si vezi
moartea cea mai dulce.

Numai zidurile par nemiscate.
Sus, si mai sus de sus, sunt balante
in care se imparte dreptate si un alt fel de sperante.
Nu are cine sa vesteasca pe cine.
Turbate spirale; inima explodata.
Anul care urmeaza sa vina nu mai
vine si nu va mai veni niciodata.




Moartea fertila


Aceasta pagina a fost accesata de 904 ori.
{literal} {/literal}