Noaptea metalelor
de Nichita Stanescu
Viata scumpa cheltuita pentru orbi
pe nevederea cauzei
mai orb decat Homer cu ochiul smuls
in muzica aplauzei
Voi fi batut de du-te-vino
de un pacat pe care-l mostenesc
de-o foame simpla, ah divino
lumina care nu te mai vorbesc
Zic un cuvant ce nu e geamat
ce nu e urlet de durere
ci inteles din care, poate
rasar atatea lumi de stele
Nu, eu nu am lacrimi de vanzare
m-apasa bland durerea de a fi
locul in care zarea nu mai are zare
frica de a muri.
O, cat curaj si cata moarte
taie in doua cifra sapte
O, cata multa dragoste
se duce ca o zana
flutura pana cand incep sa respir fier.
Noaptea metalelor
Aceasta pagina a fost accesata de 1686 ori.
