O confesiune
de Nichita Stanescu
Eram atit de gelos
pe dragostea miorlaitoare a pisicilor
cum de se pot ele iubi
cu atita intensitate
pe susele acoperise de tabla, -
si cum de sunt singur si atit de singur
pe josnicul meu pat
si-am sarit pe fereastra
si-am smuls acoperisele de tabla de pe case
lasindu-le impudice
si,
cu toate acoperisele am alergat zdranganindu-le si
tirindu-le dupa mine
pina cind dragostea pisicilor
devenise stele
pina cind acoperisul de taba
devenise cer.
Mai tirziu m-am intors acasa obosit
am scuipat pe josnicul meu meu pat
si am zis;
somn fara de vise
nu dorm
chiar daca ar fi sa mor de trezise.
O confesiune
Aceasta pagina a fost accesata de 2140 ori.
