O iedera sa fii
de Nichita Stanescu
Mi-ar fi placut sa fii mai bine-o planta.
O iedera sa fii linga obrazul meu, sunind,
cind reci curentii serii vin in panta
din cerul rezemat pe-un singur gind.
Sa-ti fi stiut caldura, linga coasta,
de frunza tremurinda si lucind,
sa fie-un singur trunchi secunda noastra
pe doua ramuri luna sprijinind.
Si fosnetul orasului, mai altul si mai smuls
ca marea din culoare, jos la diguri,
sa fi batut oprind cu un impuls
stilpii tacerii-naintind, nesiguri.
S-aud cu-o frunza, cu o radacina,
mi-ar fi placut un anotimp sever,
cind ultimele gheturi se dezbina
in ele insele.
Si nu au loc si pier.
O iedera sa fii
Aceasta pagina a fost accesata de 2284 ori.
