Oda in metru antic
de Nichita Stanescu
Sa fiu lasat odata-n pace
de dragostele dintre printi si-ntre printese
caci boii mei si turma lor de vace
m-au laut din cimp iar nu de din castel pe-alese
De Hamlet cel din Danemarca, eu
sa fiu odata mai fiind lasat in pace
proumbul creste tot mai greu
si el mereu mi-l paste
De-atitea dulci nelinisti de deasupra de zaharuri
m-am saturat cu verbul pina-n git
caci viata mea nu este trasa-n zaruri
si nu-i frumosul fata ca urit
Eu sunt satul si eu atit va zic:
cind visul se viseaza in cosmaruri
aproape ca nu este mai nimic
decit rasfat de har de har de haruri
si ma intorc pe ce mai am a ma intoarce
de mare mi-este greata, de Odiseu nu-mi place
si mi-este somn dar nu cu visul lor
ci cu pamintul stelelor
eu, eu, eu, eu, eu, eu,
"nu credeam sa-nvat a muri vreodata".
Oda in metru antic
Aceasta pagina a fost accesata de 3636 ori.
