Oratie

Oratie

de Nichita Stanescu

Trece anul in celalalt an cursiv ca doua
sprincene la rind neintrerupte de nici un gind,
rasarit si apus simultan.
Va urez sa va
stea inima-n piept, piciorul in sold, nerupt si
miscator, ochiul sub sprinceana visator,
aratatorul intins spre soare, intelept.
Calciiul sa va
stea incaltat numai atunci
cind se arata sageata, a lui
Ahile, curata, care l-a onorat.

Si mai fac o urare: ochiul sa nasca ochi,
privire, urechea, auz, timpla, gindire, somnul din
cuvinte, visare.
Vine noaptea de
Anul
Nou, ne prefacem ca trece timpul,
dar el nu trece,
Olimpul sta nemiscat in ecou.




Oratie


Aceasta pagina a fost accesata de 1027 ori.
{literal} {/literal}