Oul cu iris
de Nichita Stanescu
Fiecare vorba calda, sub ea
cloceste un ou al vorbirilor noastre
Vii verbe, o, voi,
cu frunze verzi-albe-albastre.
Oul deschide deodata o pleoapa:
sub iris se aude batind
pliscul nenascutei pasari, copilaresti
numai in ea insasi zburind.
Sar cojile!
La inceput
privirea da din aripi in unda
despartita in delta pe care o face
cind se varsa in ora, secunda.
Apoi, ah, apoi nici macar
nu mai e pasare in izbucnire
ci se duce subtiindu-se, alungindu-se,
sira a spinarii de frunza; - privire.
Oul cu iris
Aceasta pagina a fost accesata de 1726 ori.
