Pierderea cunostintei prin cunoastere
de Nichita Stanescu
Pentru ca tatal meu si pentru ca mama mea, pentru ca sora mea mai mare si pentru ca
sora mea mai mica, pentru ca diferiti frati ai tatalui meu si pentru ca diferite surori
ale mamei mele, pentru ca diferiti iubiti ai surorilor mele, inchipuiti sau reali,
pentru ca rudele sarace si rudele bogate, pentru ca toti erau de fata in casa copilariei mele,
toti erau de fata, veniti intocmai si numai pentru mine,
pentru ca toti se sculasera din somn
si aceasta se vedea,
pentru ca toti aveau acele fete proaspat iesite din somn
si aceasta se vedea,
se vedea ca venisera pentru mine,
acolo, in casa in care ma nascusem
de numai cateva decenii,
pentru ca toti erau de fata ca sa ma vada,
ca sa ma vada cum ma voi comporta, cum voi raspunde
ba mai mult decat atat, cum voi fi in stare sa fiu,
nici eu nu m-am lasat mai prejos
si am adus cu mine tot ceea ce puteam sa aduc.
Ce am adus cu mine?
Am adus cu mine turma mea de lei stravezii.
Cum era turma mea de lei stravezii?
Ei erau dupa cum urmeaza:
ca jadul,
ca norul alb,
ca sticla moale.
Parea ca se poate vedea prin ei.
Prin ei nu se putea vedea nimic.
Ei erau cat bivolii.
Precis erau cat bivolii
din moment ce coama lor si-o frecau de soldul meu.
Desi animale se purtau ca niste arme.
Cum adica de se purtau ca niste arme?
Uite cum: unul dintre ei si-a pus labele stravezii pe partea stanga
si pe partea dreapta a pieptului meu,
cu limba stravezie mi-a lins fata nadusita,
cu limba stravezie mi-a lins sternul.
Depune propria mea mama marturie de aceasta:
din dragoste si lingandu-ma, leul mi-a rupt camasa
si coasta.
Mama mea depune marturie ca asa a fost.
Pentru ca ea mi-a adus o noua camasa de piele
pe al carei umar drept inflorea o buba rosie.
Si tot ea mi-a adus o noua coasta, ca s-o inlocuiasca pe cea veche si rupta.
Mama mea depune marturie de aceasta, pentru ca mama mea cand m-a facut pe mine m-a facut intelept si cu piese de schimb.
Ce mi-a facut dublu?
Mai intai mi-a facut dublu pamantul pe care calc.
Daca se strica sub mine pamantul
maica-mea m-aduce altul sub talpi
pregatit din timp
si, si incercat din vreme, antrenat
in diferite intrebuintari cosmice.
Alt leu transparent mi se atarnase
o data cu mirosul iute al subtiorii de barbat
ca o pusca transparenta
tragand din ea urlete transparente.
Nu invizibile, pentru ca prin invizibil se vede.
Transparente, pentru ca prin transparenta nu se vede,
transparenta fiind memoria planganda
a tot ceea ce este invizibil.
in fata tuturor rubedeniilor mele am venit
cu turma de lei transparenti
pentru ca trebuia sa dau lupta cu invizibilul.
Leii se frecau unii de altii ca flacarile intre ele.
Eram numai intre barbati, noi prietenii:
nici o leoaica nu era printre noi, nici o stea.
M-am oprit drept in mijlocul curtii casei in care m-am nascut.
Toate rudele mele s-au ridicat la cer, s-au asezat albe si stralucitoare ca si cornul lunii noi alb si stralucitor pe cerul fara nori.
Zarva de lei transparenti ma inconjura.
Radeam ca sa-mi linistesc rudele
si ele chitcaiau timide
asa ca noaptea incepu printr-o ploaie de meteoriti.
Am cerut o tigara si tata a coborat pe o raza si mi-a aprins-o.
El a venit special pentru ca voia sa-mi explice ceva numai mie, in asa fel incat ceilalti sa nu auda ce-mi spune.
Am facut un semn cu inima leilor transparenti care ma inconjurau.
Ei toti, haldaii, m-au strans ca un inel al lui
Saturn
tacandu-si miscarile,
si de jur imprejurul meu s-au asezat astfel
cum trebuie ca erau asezate pe scutul lui
Achile
anotimpurile, cand
Tethis, ma-sa,
venise sa-i daruiasca scutul fierbinte,
arzand pielea de pe degete,
proaspat scos din cuptorul lui
Vulcan.
Conversand cu tine harul meu a tremurat.
Tata mi-a spus ca avea sa-mi spuna: numai eu am auzit ce mi-a spus.
Voi nu ati auzit ce mi-a spus.
Nici tu nu ai auzit ce mi-a spus.
Am dat drumul leilor sa fie din nou asa cum erau.
Am ranjit si le-am strigat:
"Au trecut vremurile cand
Achile purta un scut".
intre timp mi-am terminat tigara,
rudele mele argintii strigau pe cer;
se putea canta pe cozile stelelor cazatoare,
pe tipetele lor de incurajare,
ca pe o harta.
Un leu straveziu a inceput sa-mi linga rotula piciorului drept.
Ma gadila placut.
Tocmai de aceea el ma linsese pe rotula,
ca sa ma faca sa surad rudelor mele.
II
Si in fine el a venit.
El era foarte tanar si suav.
El era plin de bunavointa.
Si nu parea deloc ca are chef sa ma infrunte.
Mai mult decat atat, el parea ca plange.
Oasele lui erau mai subtiri decat oasele mele.
Pielea de pe el era mai putin iubita decat pielea de pe mine.
El a venit singuratic.
Timid.
Schiopatand din pricina marei lui singuratati.
El a strigat cu voce de tanar barbat indragostit.
El a strigat avand grija insa sa-si aleaga sunetele strigatului.
De indata strigatul lui se transforma intr-o adresare.
Deci el mi se adresa:
"Prin hubloul acela eu totusi m-am uitat la planeta aceea.
Mi-a fost o rara frica,
mi-a fost un cosmar.
Planeta singura si plina de bube,
de bube ceresti, neinfectate.
Iata, m-am intors, mi-a spus el,
si tu de ce vrei sa ma infrunti cu tot dinadinsul,
si tu de ce ai venit cu leii tai stravezii in intampinarea mea,
si, tu, imi spuse el aplecandu-se catre urechea mea,
tu, mai ales tu, de ce ai venit cu toate rudele tale
planetare?"
El era neobisnuit de melancolic, deosebit de infrigurat,
si tot timpul
imi starnea ciudata parere de rau
ca nici eu si nici leii mei,
ca noi, cei care il intampinam,
nu aveam nimic muieresc in noi
El mi-a spus surd:
"Ai mei toti s-au sugrumat de spaima
cand eu mi-am asumat plecarea
catre dincolo".
El s-a aplecat catre urechea mea si mi-a zis:
"Deci sa-ti spun totul, absolut totul;
voi incerca sa-ti descriu ce am vazut prin hublou".
"Nu", i-am spus eu.
Brusc toti leii mei stravezii si-au cascat spre el boturile
flamande,
cu dinti stravezii,
flamanzi.
"Bine, mi-a zis el, daca nu vrei sa stii nu-ti spun".
"Nu vreau sa stiu", i-am raspuns.
"Sa plec?", m-a intrebat el.
"Cum o sa pleci, i-am raspuns.
Nu vezi ca sora mea e indragostita de tine?"
"Cheama-ti rudele atunci, mi-a spus el, raman".
"Nu chem pe nimeni, i-am raspuns dar ramai".
Leii stravezii ai mei
s-au lipit intre ei.
Leii stravezii ai mei
brusc s-au foarte lipit intre ei.
Ei au devenit un scut.
Mie mi s-a facut somn si m-am culcat pe scut. "Lasa-ma sa te ridic si sa te port pe scut". "Ridica-ma, am urlat, poarta-ma".
Pierderea cunostintei prin cunoastere
Aceasta pagina a fost accesata de 4661 ori.
