Ploaia de munte

Ploaia de munte

de Nichita Stanescu

Cu sprancenele lipite
de fereastra abuita,
mai privesti si-acum, domnita,
lunga ploilor clipita?

La un semn stiut de pasari,
o, tu palido si blando,
il mai vezi pe Gheorghe Patru
umbra pomilor furand-o?

ca sa-l miluiesti cu dreapta
si sa-l ierti de saracie,
sa-l trimiti in lungul ploii
cu jandari, la primarie?

O, e parasit conacul
si urechea de cercele
si n-auzi cum se subtie
ploaia, printre giurgiuvele


Si cum suie-n fire-albastre,
tot cu somnul se-ncrucise
al cocosilor de tabla
ruginiti pe-acoperise


Ploaia de munte


Aceasta pagina a fost accesata de 783 ori.

{literal} {/literal}