Ploua infernal

Ploua infernal

de Nichita Stanescu

Ploua infernal,

si noi ne iubeam prin mansarde.

Prin cerul ferestrei, oval,

norii curgeau in luna lui Marte.

Peretii odaii erau

nelinistiti, sub desene in creta.

Sufletele noastre dansau

nevazute-ntr-o lume concreta.

O sa te ploua pe aripi, spuneai,

ploua cu globuri pe glob si prin vreme.

Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,

mie-mi ploua zborul, cu pene.

Si ma-naltam.
Si nu mai stiam unde-mi

lasasem in lume odaia.

Tu ma strigai din urma:
raspunde-mi, raspunde-mi,

cine-s mai frumosi:
oamenii? ploaia?

Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,

si noi ne iubeam prin mansarde.

N-as mai fi vrut sa se sfirseasca

niciodata-acea luna-a lui Marte.

Ploua infernal


Aceasta pagina a fost accesata de 1077 ori.

{literal} {/literal}