Riu plutind
de Nichita Stanescu
O, de-as putea sa-mi las aceste monotone
impulsuri spre reverie
cum imi las timpla s-atirne
sub meduza innoptarii, vie, -
as planta in aer scari de apa
cu trepte fluturatoare, cu ziduri miscate,
si ne-am afunda, ne-am afunda in ele
pina la genunchi, pina la coate, -
dar e prea-nalt pamintul, prea inalt
si se destrama totul, in unde fuginde
si insul mi se-albastreste, se-ntuneca,
si-un dor de greieri ma cuprinde.
Riu plutind
Aceasta pagina a fost accesata de 1743 ori.
