Ruda si strein cuvintului

Ruda si strein cuvintului

de Nichita Stanescu

In miez o cit de suav
simburele nu mai vrea sa se nasca...
Obirsia lui imparateasca
e de un aur bolnav

Deasupra, - ce greu
sa fii raza strivita
intre ora si clipita
cu pleoape de curcubeu...

Jos, ce nevedere
si cita lipsa de sens!
a cojii jupuita ca un plins
de pe constiinta...

Eu, tu, el
o sa fim toti trei
de-odata

Mai mult tu, -
decit unicul
Mai mult el, -
decit piatra
Mai mult eu, -
decit singuratatea...

In fiinta, a frigului
si a caldurii,
a de os a digului
si a murmurei

a murmurelui
a sufletului, -
a este-iului
lui.




Ruda si strein cuvintului


Aceasta pagina a fost accesata de 1721 ori.
{literal} {/literal}