Sa vezi riul...

Sa vezi riul...

de Nichita Stanescu

(Se dedica Catalinei)

Sa vezi riul lunecind pe riuri
iar lumina pe lumine
Oh, ce lacrime senine
cite ape peste ape.
Sa vezi cerul traversind
numai ceruri instelate
O, ce moarte in curind
fi-va-vor departe
Si sa-l vezi pe omul tristul
cum isi inconjoara bustul
sa vezi limba cea secata
si mai cuminteste gustul
Totul alearga pe totul
doar nimica stapinind
cu o gura mare lata
surizind.




Sa vezi riul...


Aceasta pagina a fost accesata de 707 ori.
{literal} {/literal}