Sarutul
de Nichita Stanescu
Vederea lumii se-adumbrea,
cind noi ne sarutam in piete si in scuaruri.
Un aer mat ne-nfasura,
si nimeni nu ne-a lovit vreodata cu privirea.
Doar steaua neagra-a parului tau scurt imi atingea,
cu clinchet stins, un umar, si toti
credeau ca bate-n arbori
ora cind soarele apune la amiaza.
Si pasari mari se coborau
pe banci si pe statui, pe cabluri,
peste iarba
Luceau intens,
presate de un cer pe care-l incepea iubirea noastra.
Sarutul
Aceasta pagina a fost accesata de 3369 ori.
