Simt cum

Simt cum

de Nichita Stanescu

Simt cum imi amortesc copacii si pasarile de pe cer,
si cum vorbesc in pietre dacii din ieri catre alaltaieri.
Iau scutul si ma urc in turle de vint sucit si ridicat ca respiratia.
Simt cum ma dor pe strada strazile in timpul noptii spre ziua,
si cum incep sa decada laptii usor peste icre in ochiurile de apa.

Desigur, incep sa ma duc si eu
si ca o gura pe mine insumi ma musc,
si dintii mi se rup trosnind cu sunet de smalt,
si mie insumi imi ramin
piatra dracului pe limba.
Ce noroc ca ea cade.
Ce sunet!
Amortesc
mai intii copacii si frunzele, putorile,
dupa aceea toamna nerusinata
si toate lucrurile, tirfe, pe care nimeni
de niciodata nu le mai cerceteaza in sine.




Simt cum


Aceasta pagina a fost accesata de 755 ori.
{literal} {/literal}