Soldatul si pasarea

Soldatul si pasarea

de Nichita Stanescu

- Esti trist asta-seara, ii spuse pasarea,
vad eu ca esti trist...
- Nu, nu - raspunse soldatul.
- Si totusi par trist, zise pasarea cea alba,
pari trist.
- Nu, nu sunt trist, raspunse soldatul,
nu, nu.
- Esti trist asta-seara, vad eu,
ai ceva pe suflet - mai zise
pasarea alba.
- Nu, nu sunt trist - si lasa-ma in pace!
se rasti la ea soldatul.
Pasarea se desprinse de pe bratul lui
si zbura falfaind din aripile ei mari
si albe, foarte albe.
- Unde-o fi plecat pasarea aia cuvantatoare?
se trezi deodata soldatul, vorbind
singur.




Soldatul si pasarea


Aceasta pagina a fost accesata de 869 ori.
{literal} {/literal}