Somnul stadionului
de Nichita Stanescu
Peste stadion noaptea este mai arcuita,
aproape rupta, in virf, la
Andromeda.
O, somnul stadionului
cu visuri plutind
dinspre gara de alaturi.
Noaptea vin ceturi, subtiri, dinspre gara de
Sud
si gazonul le-ntimpina, proaspat.
Iar tu, privitorule, nici sa nu sufli macar,
ori sa respiri:
contururi si chipuri de atleti
ar tresari din suvitele cetii.
Si-atunci,
din tribunele goale, deodata,
strigate lungi si aplauze
s-ar revarsa pe gazon!
Mai bine
lasa-n tacerea noptii
tipetele ascutite ale trenurilor
rasfirate pe linii.
Somnul stadionului
Aceasta pagina a fost accesata de 1808 ori.
