Sunet si tradare
de Nichita Stanescu
Ca sa ma vezi, ca sa te odihnesti,
ca sa fiu lung, ca sa fiu altadata,
se pierde miracolul din "Esti"
si himenul din ochiul meu cel sfant de fata.
Gura! Tacere! Primesc semnalele,
Mi se comunica din rotile ceresti;
sunt populat de animale,
sunt populat de-ai fost si esti.
Tacere! Sa nu ma tradeze propriul meu trup,
Sa se lase ninsoare, sa se lase ninsoare, soare ...
Alearga in munte jigaritul lup,
mananca de foame zapada,
din botul lui lung ii curg bale,
ale dumitale, ale dumisale.
Sunet si tradare
Aceasta pagina a fost accesata de 1970 ori.
