Suprafata

Suprafata

de Nichita Stanescu

Pentru ca merg pe tine,
tu esti acoperit cu urme de picioare,
eu am talpile tocite.
Numai daca sar nu ne-atingem, sau numai daca tu te surpi.
Unde ma termin eu, incepi tu.
Alb sticlos, cu vedenii.
Se arata: o coborire de ingeri,
o ridicare de cristale de cuart.
O coborire de zi si de seara, un rasarit continuu de diferite planete.
Nu stiu daca este cald sau daca este rece.
Nu stiu nici macar daca suntem singuri.
Trece ceva, dar nu stiu ce anume.
imi ridic ochii, deasupra,
identic tu si suspendat mi te arati.
imi intind miinile si merg pe tine in palmi.
Unde ma sfirsesc eu, te ridici tu, atirn de tine ca un fruct prelung
Dedesubt, foarte jos, alearga cai biciuiti.
Daca-mi dau drumul voi cadea intr-o sa.
Dar nu imi dau drumul.

Daca ramin mai departe cum sunt,
voi ingheta sau ma voi aprinde.
Dar nu ramin asa cum sunt.
inchid ochii: se arata numai peisajul interior.
Adica negru, adica vinat.
imi inchid pleoapele pina jos la picioare,
ca si cum as fi un ochi.
Desigur sunt un ochi.
Dar in orbita cui?




Suprafata


Aceasta pagina a fost accesata de 1074 ori.
{literal} {/literal}