Tarm
de Nichita Stanescu
Din cind in cind marea azvirle-o meduza
la tarm si ea devine deodata opaca, apoi o suge nisipul si nu mai ramine nimic in ora saraca.
Din cind in cind valul intinde o spuma acoperind in zadar nisipul, apoi dispare ca si cum
niciodata nu si-ar fi aratat in lumina chipul.
Numai tarmul sta drept si niciodata nu-si intinde
sarea deasupra apelor schimbatoare pe care mereu si le trage in sine, marea.
Mai pica
cite o meduza, mai se intinde cite o spuma, gales
Tarmul ramine neschimbat si pururi acelasi.
Tarm
Aceasta pagina a fost accesata de 2037 ori.
