Text
de Nichita Stanescu
Poate ca ne-am saturat si noi pina la urma
sa ni se spuna lacrima ca-i aur,
sa ni se spuna lina ca e turma
si boul junghiat ca este taur.
Stam drepti, asa ne este natul
oprit la alte stele duse sus,
dar vietii noastre cind i-a fost veleatul,
noi piine am mincat, iar nu cuvintul spus.
Acestia care facem trupul tarii
satui suntem si pin' la git
de mult ilustre vorbe-ale uitarii,
ca ne-a fost foame si ne-a fost urit.
Ci iata lauda plugului prin care
noi insine pre noi ne-am fost arat,
sa dam dreptatii de mincare
nu in vorbiri, ci viu si-adevarat.
Text
Aceasta pagina a fost accesata de 2144 ori.
