Timp statea lungit pe timp
de Nichita Stanescu
Cer statea lungit pe cer, adormind
o tandra moarte in albastru,
si in negru, din aproape, din departe.
Chip statea lungit pe chip, doar un ochi,
doar o sprinceana, si-aprindeau cometa
stinsa pe-o orbita paminteana.
Timp statea lungit pe timp, nemiscarea
din miscare isi croia un sarcofag intr-o lenesa-ncordare.
Unde ma sfirseam, de unde incepusesi viata tu,
n-am stiut-o, nu vor sti-o orele de-atunci, de-acu!
Timp statea lungit pe timp
Aceasta pagina a fost accesata de 1884 ori.
