Toamna
de Nichita Stanescu
Crezi tu ca da?
Din frunze-n jos, verdele cade si se schimba.
Pe negindite am ajuns sa si vorbesc o alta limba si pasul din greseala, stins, sa calce-o coaja de planeta -desigur alta, ridicind o aura de somn, concreta.
Pesti mari si
Capricornul, steaua cea galbena,
Canopus, o desfid
Crezi tu ca da?
Mai bine somnul cu pleoape-l invelesc, de vid, si-adorm pe-o frunza-n leganare, zburind spre polul alb din
Nord.
Si ma inalt zvirlind nervura verdetii grele peste bord.
Toamna
Aceasta pagina a fost accesata de 2267 ori.
