Toamna in Tara Hategului

Toamna in Tara Hategului

de Nichita Stanescu

Urca lupoaica ranita
pe rana stincii, dezgolita
iar vintul fluiera inapoi
din noroi
frunzele spre copacii cei goi.
Ii imbracam cu timpul meu pe dinsii
si ii plingeam cu ochii mei pe ei, neplinsii
si le zideam cu arma mea de vinatoare
o cina fumegatoare
Si-am rupt din mine, singurul frumos,
un os de aer, subtiratic os
si pe un fluieras noros,
doamna, le-am spus, ca-s sanatos
si grija am de tot ce nu e
pe lumea amaruie...





Toamna in Tara Hategului


Aceasta pagina a fost accesata de 740 ori.
{literal} {/literal}