Treaba ta

Treaba ta

de Nichita Stanescu

Treaba ta, imi zise javra care ochi deschisi tinea
dedulcind in sus otrava muzicilor, cea mai rea.

Eu zic „do", ea zice „re" si se isca tandru sunet nu stiu cum,
nu stiu de ce fulgerind se lasa-un tunet.

Iata ploua, vai, cu picuri umezind ferestre, oase,
dulcile din noi, nimicuri totdeauna numeroase




Treaba ta


Aceasta pagina a fost accesata de 856 ori.
{literal} {/literal}