Tristetea apelor adanci

Tristetea apelor adanci

de Nichita Stanescu

Cand goarna suna rece
Rece stau
Si diminetile acelea de lumina
Imi amintesc

Surade floarea transformata in cenusa
Si din tacute umbre lacrimez
Ce-ar vrea sa stau, ce-ar vrea sa fug
Ce-ar vrea la usa
Nepotrivirea-n sine s-o alung
Doar ca visez

Ca s-au infipt in nori intamplatoare randuri
Ori s-au deschis in cercuri peste ape -
Acele ganduri
Ce trist ma simt si cat de singur
Si imi ajunge !




Tristetea apelor adanci


Aceasta pagina a fost accesata de 941 ori.

{literal} {/literal}