Un soldat

Un soldat

de Nichita Stanescu

Un soldat tinindu-se cu miinile de marginea unui nor
De bocancii lui, cu miinile inclestate se tine alt soldat.
De bocancii lui altul, apoi altul, apoi altul si altul, si-asa pina-n miezul pamintului.

Eu ma las s-alunec pe sirul lor ca pe-o fringhie,
si-alunecind, cataramele centurilor lor, imi zgiriie fata.

Si-alunecind, imi zgiriie pieptul si-alunecind, alunecind, imi sfisiie fisii de carne,
si-alunecind, alunecind ramine din mine numai scheletul.
Cind in sfirsit ajung, ma-ntind cu timpla pe o piatra.
In timp ce dorm, fisiile smulse
se-ntorc de sus si ma-nvelesc.
M-ajunge din urma si singele pierdut,
si durerea.

Deschid ochii, ma uit.
Coloana de soldati, nu se mai vede.
Probabil ca vintul a-mpins-o
cu nor cu tot, in alta parte.




Un soldat


Aceasta pagina a fost accesata de 918 ori.
{literal} {/literal}