Vedenii
de Nichita Stanescu
Aud aievea cum latra un caine
Simt un gandac ce umbla hai-hui
Aud intuneric, vad niste soapte,
Tamplarul de-alaturi ce bate un cui !
Spre cimitir o liniste apasa pamantul,
O ceata verzuie se-ntinde pe cruci
Stafiile albe privesc obosite
La vantul ce-adie prin frunze de nuci !
Trista , lumina, iar bate la geam,
Asteapta s-o las ca sa intre
Nu-i loc de ea ! Nebun ce sunt,
Nu deosebesc ce-i rau de cele sfinte !
Vedenii
Aceasta pagina a fost accesata de 2056 ori.
