Viscol de primavara
de Nichita Stanescu
Cadea un dor din ingeri
mai alb mai singeriu
logodnicei izbite
pe chip cu-un fulg de la zapada
cai aburind de fum
si brusc reagind odata
a vietii mele roata
Se imblinzise timpul
in jurul ochilor
cum genele prelungi
ale copiilor
Cind vad ceva ce nu e
pe coborind, ca suie
pe cormoran ca duce
in pisc pene de curce.
Viscol de primavara
Aceasta pagina a fost accesata de 2245 ori.
