Vlaicu zburind

Vlaicu zburind

de Nichita Stanescu

Treceau masini si iuti gabriolete
pe firele auzului diurn
iar clipele se derulau incete
ducind cu ele-un coif, o spada si un turn.

Sareau de pe trotuare frunze lucii
spre-un arbore mai pur si mai perfect,
care din cind in cind parea ca este intr-adevar sub cerul drept.

Trecea un avion cu o lumina roscata la aripa nevazuta.
Vintul c-un val lega-mpreuna toamna venind, vara pierduta.

Voci de barbati pluteau incet pe frunze spre
un timpan mai pur si mai perfect, care din cind
in cind parea ca le-ntelege timbrul distinct, sub cerul drept.




Vlaicu zburind


Aceasta pagina a fost accesata de 811 ori.
{literal} {/literal}