Zicere din volumul Necuvinte

Zicere din volumul Necuvinte

de Nichita Stanescu

A trecut aripa de inger, catre care
aerul intindea degetele de nori, de noua
sau de sapte, Doamne-iarta-ma,
pasare cum stau pe cranii ca pe oua

Ce-a fost mai mare in inima mea
s-a dus, s-a dus ah, s-a dus spre degete spre unghii,
spre dulcile luciri purtate, blandete, purtate
de binevoitorii existentei mele, nasii, unchii.

Eu stau atarnand, si, Nimeni ma fura
ah, in ce buzunar as putea sa dorm, Doamen Iisuse,
ah, din ce auricol as produce aur
si lacrima lunga, sarata, scursa
ca raza roscata in rozuri apuse

Si stau, si stau, si stau, si stau,
Intins, rotund pe buza unei cupe
bauta, nebauta de cel zeu calare,
batand, din tampla lui, acele crupe

de cai, de hai, de haide
de sa nu fim, de sa nu fie ...
Coboara, Doamne, stele joase
pe coasta mea de colivie ...




Zicere din volumul Necuvinte


Aceasta pagina a fost accesata de 777 ori.
{literal} {/literal}