Eminescu ultim

Eminescu ultim

de Nichita Stanescu

Pestera absorbitoare,
cerc absorbitor de punct,
corn de melc care nu doare
suntul resorbit in sunt.

Tu lumina alerginda
reintorcindu-te acasa
brusca devenind flaminda
rechemindu-si iar mireasa

Ah, suava recadere
a cuvintului in sine,
cercuri cercuri de tacere
absorbind in ea divine

sensuri, sensuri, intelesuri,
ingustindu-se in unghi,
smulgere spre inapoi,
frig al ninsorii rehcemat in nori,
urlet si rechemare,
tu!




Eminescu ultim


Aceasta pagina a fost accesata de 745 ori.
{literal} {/literal}